De ce te iubesc

Motto: “Iubirea nu e un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc” (Liviu Rebreanu)

 

 

Ai plecat din cauza lipsei mele de extrovertire. Crezi ca m-ai fi iubit (nu ma hazardez, sa alipesc aici si adverbul cantitativ “mai mult”) sau macar, ai mai fi ramas, daca ti-as fi spus, complet aleator ca:

 

te iubesc fara de timp?

te iubesc pentru felul in care schitezi zambetul ala fortat si iti apleci capul, usor, pe spate, atunci cand razi din complezenta?

te iubesc pentru felul exuberant in care raspunzi la telefon, indiferent de stare?

te iubesc pentru combinatia de maturitate si copilarie, de joc si joaca, de responsabilitate si rasfat emanata?

te iubesc, aidoma, pentru asocierea de superficialitate si profunzime, de ambalaj impecabil, pretios cu un continut consistent si subtil, rafinat si sigur de sine?

te iubesc pentru capacitatea de a recupera gratuitatea; te iubesc, deci, pentru ca nu te-ar fi deranjat “sa te joci in balti”?

te iubesc pentru ca esti suficient de imperfecta incat sa te pot tachina, uneori?

te iubesc pentru ca esti rezistenta la tentativele mele minore de a-ti schimba, pe alocuri, gusturi sau vicii comportamentale?

 

te iubesc pentru felul in care transformi uimirea (chiar si atunci cand resortul ei e unul negativ, funest chiar) in bucurie?

te iubesc pentru visurile tale, pentru faptul ca mai ai inca disponibilitatea de a le proiecta; pentru ca desi ai putea poza lesne si justificat, intr-o printesa blazata continui sa ai aspiratiile unui cersetor insetat de lume, o lume care i-a fost prea mult timp ostila si inchisa?

te iubesc pentru idealurile tale romantice ( pledai pentru renuntarea la tot in favoarea povestii de dragoste, erai gata, cel putin declarativ, sa te acomodezi cu inospitabilitatea Grand Central Station-ului in cazul in care, trenul iubirii tale, ar fi stationat pentru vesnicie acolo)?

te iubesc pentru ca aceste convingeri impregnate, parca, de reminiscente literare sunt dublate, ocultate, aparate poate, de scutul de consumism, de o indarjire a pragmatismului?

 

te iubesc pentru ca asta, nu e nici pe departe o insiruire exhaustiva, ci dimpotriva, una impulsiva, si rapida; te iubesc pentru fondul plenipotent de justificari adunate pana acum?

te iubesc pentru ca nu am nevoie de justificare ca sa o fac?

te iubesc pentru ca as putea aduce adaugiri (nu doar textului, ci si fondului prealabil mentionat) in urma oricarei noi conversatii?

te iubesc oricum, ca atare te iubesc pentru ca nu e necesar sa intreprind procesul laborios al completarilor?

 

…ca:

 

urasc regulile gramaticale si, in pofida initialei constructii cauzal-interogative as fi simtit nevoia de “.” sau “!” la finele fiecarei fraze scrise anterior? Punct!