-“Mie, marea mi se pare mai spectaculoasa atunci cand ingheata. E, diferita, mai sincera, mai transparenta. Nu ma narcotizeaza briza de sare si alge, aroma de nisip ud si praf de soare. “
-“Aiurea, iti place marea inghetata pentru ca e o reificare a interiorului tau. Esti glacial, organic glacial, si n-am cum sa schimb asta. Dar nici n-am cum sa ma obisnuiesc.
Eu am nevoie de mare cu toata frivolitatea sa estivala: cu agitatia si zambetele lubrice, cu zile lichefiate de soare si nopti dionisiace. Ii iubesc parfumul de abandon irational, cu note medii de experiment, nepasare si tradare.”
-“Nici tu nu stii ce vrei. Esti indragostita de dragoste, esti indragostita de libertate? De ce nu le poti percepe decat separat? Trenul spre mare pleaca la miez de noapte. Vei ajunge pe plaja si vei fi fi libera. Uite, te iubesc suficient incat sa-ti inteleg nevoia de flirt cu inadmisibilul, cu impardonabilul. Poarta-te ca un copil rasfatat, cucereste, sedu, exulta. Si intoarce-te mare. Om mare.”
-“De-asta mi-e teama. Sa nu ma intorc om-mare. Pentru ca as fi mare de vara, cu je m’en fiche-ismul aferent.
Nu-mi vei lipsi, M., asculta. Marea, ma iubeste la randul ei. Nu ma va lasa sa simt gustul de dor si imi va scoate mereu, in cale, solutiile pentru a-l alunga de pe buzele mele arse. Vino si tu! (sau te uit, mi-e teama ca te uit)“
-„Nu insista. Uita de tine, ignora-ma pe mine. Nu-ti cer sa-mi murmuri numele in zefir purtator de chemari. Nu am pretentia sa scrutezi orizontul spre inapoi. Nu vreau sa-mi desenezi chipul in nisip, asemeni femeii lui Paler care reinventeaza arta. Dar intoarce-te negresit, cand suna a final, vacanta sinelui. Promiti?”
-“Fac legamant pe scoici si raze, pe valurile care, cu toata miscarea lor aparenta, raman mereu egale cu sine, constante, aceleasi. Ca mine, M.”
Vezi?
Marea ramane, fara indoiala, mai spectaculoasa atunci cand ingheata.
E diferita, mai sincera, mai transparenta.
Nu narcotizeaza. Nu creeaza dependenta.
Nu altereaza.
http://lorrena.wordpress.com/
Da, este spectaculoasa, dar nu te poti bucura de ea … este ca atunci cand te-ai indragosti de o persoana dintr-un tablou … niciodata n-ai sa poti sa-i simti caldura, oricat de mult te-ai chinui sa-ti plimbi degetele rasfirate pe acea panza colorata agata in perete … Poti doar sa privesti … iar viata nu se rezuma la priviri, avem nevoie de atingeri …
Comentariu�Comentarii de lorrena — mai 1, 2009 @ 2:04 pm
http://lorrena.wordpress.com/
Avem nevoie de mai mult decat priviri, chiar daca acel mai mult inseamna NARCOTIZARE, DEPENDENTA, ALTERARE …
Comentariu�Comentarii de lorrena — mai 1, 2009 @ 2:05 pm
@lorrena: E perfect adevarat. Insa, aici, marea se compune -mai mult decat intr-un decor incitant- intr-o, metafora (if we must) care concentreaza doua tipuri de sensibilitati. E o increscenta aparuta intre doua categorii afective si intelectuale particulare. Si ca atare, poate uni sau desparti.
Altminteri, nu sunt un “constituvist” din fire, nu devoalez intentiile din spatele fragmentelor si ma inclin cititorului, aceasta instanta eminamente producatoare de sens. Multumesc pt lectura.
Comentariu�Comentarii de thempg — mai 4, 2009 @ 6:58 pm
cu toată sinceritatea ei, marea e sărată, n-o să îngheţe, la fel şi lacrimile noastre.
mai degrabă îngheţăm noi uitându-ne la valurile care se retrag de-a buşilea aşteptând să creştem mări pardon mari când dependenţa zace în vene.
te citesc cu drag,
Comentariu�Comentarii de eugabriela — mai 24, 2009 @ 3:21 am
ma bucur ca am gasit acest blog. Scrii impecabil…iar comparatiile cu personajele din opere se potrivesc ca o manusa cuvintelor create parca de tine…:) who are you?!
Comentariu�Comentarii de me — septembrie 22, 2009 @ 6:43 pm
@me: Iti multumesc, deopotriva pt aprecieri si pt pertinenta celorlate comentarii.
Comentariu�Comentarii de thempg — septembrie 24, 2009 @ 5:37 pm