Femeia ideala

Nu e desprinsa din mit si nici nu figureaza in cartile de istorie. Nu e personaj de roman, ori subiectul vreunei evocari poetice. Nu e vis, nu e autoiluzionare, nu tine de utopie. Femeia ideala ar putea fi femeia timpului nostru, femeia actuala, femeia care trece grabita pe langa tine si isi lasa amprenta olfactiva asupra ta. Femeia din care mai retii doar aroma, pentru ca, pana te dezmeticesti, tot ce-ti ramane de observat e un colt de esarfa. Femeia care sta singura in fata unei cafele sorbita pana la jumatate si isi savureaza absenta croissantul. Prea ocupata sa remarce ca, de la distanta de cateva mese, incerci sa o descoperi.

Femeia ideala nu e doar trup, dar nici exclusiv ratiune.

Femeii ideale ii e remisibil sa nazuiasca inversunat la standardizarea fizica 90-60-90, doar in masura in care cunoaste si putina aritmosofie. Doar daca stie ca numerele pot avea si altfel de semnificatii, ca sirul lui Fibonacci, spre exemplu, a nascut capodopere, a furnizat ambrozie pentru spirit.

Femeia ideala se verifica, ajusteaza si admira in oglinda, insa atunci cand e tachinata pentru preocuparea sa, poate replica, zambind nonsalant, ca oglinda nu apartine exclusiv frivolului. Ca ea inseamna arta si literatura, magie si simbol. Ca Narcis, romanticii, Jan van Eyck, Tervarent sau Chevalier i-ar sustine, cu totii, cauza.

Femeia ideala isi aduce aminte, atunci cand achizitioneaza cremele omonime sau isi rezerva biletele la celebrul spa de acolo, ca Vichy-ul a reprezentat candva, pentru evrei, anomalie si regim inuman, hecatomba si suferinta.

Femeia ideala devine aramie intr-un costum de baie O’Neill, in timp ce citeste comedia “Ah, wilderness” a lui Eugene, celebrul dramaturg american cu acelasi nume de familie.

Femeia ideala poarta cu charm si senzualitate rafinata creatiile fiicei, insa are acasa intreaga discografie a tatalui, intelegand, astfel, ca in familia McCartney talentul s-a manifestat diferit, dar la acelasi grad inalt. Mai mult, ea constientizeaza ca adevaratele piese de rezistenta nu sunt must-have-urile propuse de Stella, ci discurile vechi ale Beatlesilor, ce mai rasuna, uneori, in gramofonul vintage din sufragerie.

Femeia ideala nu se pricepe doar la moda, ci si la istoria modei pe care e capabila sa o analizaze in context mai larg.

Femeia ideala e ravisanta cand apare invaluita in note de scortisoara si piper roz, dar poate folosi condimentele si pentru a prepara o cina speciala iubitului.

Femeia ideala e jumatate sfanta, jumatate fantezie de alcov.

Femeia ideala poate fi oricine, oriunde, atata timp cat intelege principiile echilibrului, cat nu sacrifica nici fond, nici forma, ci le trage cu indarjire si fara deosebire dupa ea, in drumul spre perfectiune.

Femeia ideala se intrupeaza din realitate si devine vis.