“I took you for granted “ e replica obsesiva a protagonistilor de film care sufera discret sau cat se poate de extrovertit din princina unei despartiri paralizante.
“I took you for granted” e versul favorit al textierilor; se repeta obsedant in melodiile destinate inimilor albastre si le devine multor ascultatori refren existential.
“I took you for granted” e, ca atare, una dintre singurele cauze certe, identificate ca responsabile pentru separare.
„I took you for granted” e inutil de tradus sau inlocuit prin sintagme similare pentru ca-si pierde din caracterul stereotipc- singurul care le mai anima deziluzionatilor sensul vietii. Ideea de cliseu, confera, in acest caz sentimentul apartenentei la un grup –al Celor cu Inima Franta, e drept- oricum, anuleaza infinitesimal, apasarea singuratatii.
„ I took you for granted” e insa, mai presus de orice, o realitate. I took You for granted. Mi-am imaginat intotdeauna ca circumstantele ne vor aduce din nou impreuna, oricat de mult ar fi intarziat acest „din nou”. Dincolo de inconstient, undeva la granita dintre subconstient si constient, percepeam ca pe un fapt sigur revenirea. Vei fi experimentat, vei fi devorat vorace momeala stralucitoare din afara turnului nostru de fildes si te vei fi intors. Spasita, darza, senina sau plina de remuscari, indiferent cum, te vei fi intors.
Despartirea noastra a echivalat, pentru mine, cu un semafor blocat pe rosu. Tot ce aveam de facut eu, pietonul, era sa astept sa se repare, privind in tot acest timp cum masini nestingherite imi trec prin fata. N-am indraznit insa, niciodata, sa sfidez interdictia cromatica si sa ma avant in mijlocul circulatiei. O puteam opri sau puteam fi strivit de ea. Am ales sa astept, mizand pe instinct si corectitudine. Prudenta nu te face, iata, sa ajungi mai repede la destinatie, iar uneori risti sa nu mai poti ajunge deloc. Sa nu mai aiba sens.
I took you for granted. Fara mentalitate suzerana, insa. Nu mi-am imaginat nicio secunda ca mi se cuvine persoana ta, ci ca se cuvine povestea noastra. Ca e scrisa cu cerneala firescului.
Taking you for granted, a fost o dovada de iubire suprema, de asteptare si renuntare, nu de lasitate ci dimpotriva, de curaj in batalia cu timpul.
Taking you for granted a insemnat ca-ti port o dragoste resemnata, infranata, mocnita, orgolioasa, poate, dar gata sa reizbucneasca la cel mai mic semn ca te-ai saturat de nestemate de hartie glasata.
…Apoi, cand constientizezi, fara dubii, ca se apropie noaptea terna a plecarii-pentru-totdeauna, „I took you for granted”-ul nu-ti mai foloseste la nimic, nu mai instiga la speranta, nu mai confera liniste de nisip. Apropierea departarii definitive (alienant oximoron) e sfasietoare, iar „I took you for granted”-ul devine ancora sudata de piciorul tau stang. Nu ti permite sa inaintezi, nu ti lasa dreptul la un gest final salutar.
(varianta originala, in engleza, in Granta Magazine,
“Heartfelt puzzles” column)
