De sărbători, femeia

De sărbători, parcă o percepi diferit pe cea de lângă tine, o înţelegi mai bine, o iubeşti mai mult, deşi  e aceeaşi ca în restul anului. Poate că mirosul de scorţişoară interacţionează misterios cu parfumul ei şi se cristalizează în cel mai eficient afrodisiac ori poate că frigul acutizează simţurile şi e mai uşor să experimentezi cu fiecare centimetru de epidermă vibraţia dintre voi.

De sărbători, femeia ştie să-şi camufleze senzualitatea în spatele unui ascetism aproape matern şi devine, printr-o astfel de atitudine, mai incitantă, mai înţepătoare şi mai spumoasă decât o şampanie de lux.

De sărbători, capriciile-i care ating în mod normal cote exasperante devin copilării remisibile- catalizatoare ale unui instinct protector păgubos pentru buzunarul lui, dar infinit aducător de bine în nopţile în care filmele de Crăciun devin redundante.                

 

În contrast, pătrunsă sau îndoctrinată de spiritul Crăciunului îşi poate da măsura umanului, nimerindu-se în plin paradox:  în vâltoarea freneziei comerciale, ea, shopaholica, se ponderează.  Înţelege că poate trăi şi fără să cheltuiască sume exorbitante pe povestea despre apartenenţa la o nişă socială pe care o vinde vreun anume brand exclusivist. Şi-atunci, folosindu-se de resursele economisite, se decide să scrie ea însăşi poveşti- mai reale şi mai palpabile- pentru cei care au realmente nevoie de cosmetizări de trai şi viaţă. Astfel, de sărbători, femeia îşi revendică dreptul la consistenţă, triumfă prin generozitate şi profunzime asupra formei şi ambalajului sclipicios.

De sărbatori iubeşti cu poftă neostoită gospodina din ea sau măcar ai disponibilitatea să o creditezi cu şanse culinare şi să speri în aport romanţios trecut prin stomac. Atunci când temeritatea culinară nu-i reuşeşte, te cucereşte, oricum, prin neputinţa asumată şi pare mai autentică, mai fragilă şi implicit mai abordabilă mânjită pe ici, pe colo cu făină, în locul scutului obişnuit de fond de ten.

De sărbători, femeia îşi joacă fără să ştie cartea stabilităţii şi a longevităţii în relaţie. E momentul când poate străluci prin versatilitate şi se poate undui graţios printre aşteptările critice ale membrilor familiei.  Modestă sau opulentă, cu veleităţi casnice sau carieristă, mână forte sau supusă patriarhatului, de stânga sau dreapta, interesată mai mult de sistemul social decât de modă, trebuie să îmbrace pe rând toate ipostazele în funcţie de personajul cu care discută. Cameleonică şi zâmbitoare sau unilaterală şi vexată, îşi propagă singură ecoul care va pecetlui viitorul relaţiei şi poate aduna, la masa de Crăciun, puncte mai importante decât într-un an de favoruri făcute iubitului.

De sărbători, femeia e, cert, mai seducătoare- fie că o vezi lângă brad, în halatul de mătase, savurându-şi ceaiul de iarnă,  fie că o admiri lubric în rochia extravagantă de Revelion, sorbind, tacticos, un pahar de Moet. E meritul ei că aderă la context, transformând atmosfera în atu şi vina noastră că lăsăm cumulul festiv să ne dea peste cap  strategia de romantism porţionat.