Îţi mai aduci aminte, bunico,
de ceasul verde dreptunghiular, cumpărat de la ruşi
şi de cifrele lui cu lumină roşie?
Mi-a revenit amintirea lui astă seară,
când a rămas aprins becul unor boxe ultramoderne
şi camera mea s-a luminat aşa cum o lumina ceasul de la ruşi
când dormeam la tine.
Sigur, nu era frigul ăla plăcut care mă făcea să-mi trag până la gât, plapuma cusută de mâna ta
Şi nici nu dormeam cu capul lipit de soba de teracotă.
Pernele n-aveau un miros stătut-dulceag
Iar duşumeaua nu scârţâia la intervale regulate.
Nici nu m-a aşteptat cineva cu omletă dimineaţa
Şi nici n-am auzit să cânte vreun cocoş.
Dar lumina roşie mi-a amintit de tine.
de cum dormeam la tine şi mă fascina ceasul cu leduri de la ruşi.
Acum aş spune că e un kitsch, ştiu.
Şi mi-aş dori să aibă mecanism în loc de leduri.
Să îl întorc regulat şi să eliberez dintre dinţii metalici
Şotronul, victoria la zidul grădiniţei, serile de flori, fete şi băieţi
sau telefonul american.
foarte foarte foarte…
bai sensibil ce sa mai…