Clişee, în mulţime vidă

Sunt convins, cina romantică pe un acoperiş de bloc, deasupra luminilor, deasupra nopţii, la confluenţa imobilă dintre aer cald şi aer rece, zenit şi nadir, e pe un loc fruntaş în imaginaţia multora dintre voi.

Ştiu, există probabil tipare variate privitoare la prinţul nopţii care ar trebui să stea în faţa voastră, la masa cu trandafiri pitici  honeysuckle şi pahare generoase cu vin roşu, strepezitor.

Dar nu cred că există vreun dubiu că undeva în colţ, imperturbabil, ar trebui să stârnească pianul în acord cu ritmurile serii, Brendan James sau Peter Cincotti.

Un regal cu amândoi, până când clişeele visate devin clişee tocite cu adevărat.

I

II

(ps: Buble is so passe)