Bucolici, în blocuri-turn

Dacă există o perioadă potrivită pentru poezie tradiţionalistă atunci e, cu siguranţă, Săptămâna Mare. E singurul interval pe care izul marketingului festiv n-a izbutit încă să-l cotropească. Şi tocmai de-asta mie totul îmi inspiră simplitate rurală.

In casa amintirii nu-i astazi si nu-i ieri,
Caci orologiul vremii a incetat sa bata,
Si clipa netraita a inghetat pe el.
Dar prin iatac adesea te-apuca si te fura
Miresmele cosite cu florile de fan
Pastrate sub racoarea panzetului de in.

(Ion Pillat- Casa amintirii)

Poate “ca stropi de ploaie toaca, şi clopotul furtuna” dăngăne fix, la 18:00, vestind deniile şi risipind ambalajul sofisticat al oraşului. Poate că acelaşi clopot trezeşte în mine dorinţa de vreo madlena niciodata mâncată, vreo amintire niciodată ştiută.

Şi atunci nu-mi vine decât să devorez pagini întregi de Pillat şi  Vasile Voiculescu şi să călătoresc cu viteza pasului contemplativ prin tărâmurile fotografului Răzvan Voiculescu.

Nici nu trebuie să fii religios pentru a trăi cum se cuvine momentul ăsta special din an. Trebuie să fii doar deschis- la alte aspecte culturale, la a-ţi asuma fisuri în armura citadină de oţel. La a te goli de surplus. Măcar acasă, între 4 pereţi, unde nimeni nu ştie.

O selecţie din Pillat aici.